Animalele – continuare

Tot despre caini aici. Bardasan a adus pe terenul acela viran 2 caini. Unul relativ mare, cam cat un ciobanesc belgian, si unul pui. Care era mic, insa acum e mare. Ambii rasa comuna.

Si, cand are el chef, Bardasan zic, pe cel mare il lasa sa iasa pe strada. De capul lui. Pentru ca noi avem o catelusa mica, pomeranian. Si eu o mai plimb pe strada. Si atunci de ce sa nu-si lase cainele liber.

Ca idee, eu iubesc cainii. Pe toti cainii. Si-s convins ca aia caini ai lui nu ii impartasesc caracterul. Insa nu imi vine sa risc o intalnire intre un caine de talie mare, liber, si catelusa mea.

Intr-o dimineata, cainele lui, liber, a intrat la noi in curte. Eu am reusit sa iau catelusa in brate si sa o duc in casa, inainte sa ajunga acel caine la ea. Probabil ca nu ii facea nimic, dar din nou, nu sunt curios sa aflu pe pielea ei. Filmarea asta e de la noi din curte, nu din strada. Intr-o lume normala nu ar trebui sa imi fie frica sa nu imi muste un caine comunitar catelul la mine pe proprietate. Chiar daca inca nu-s proprietar in acte.

ignorati ora, era cam 5:30 dimineata.

Despre acest fapt, politia locala a stabilit urmatoarele:

Nu poate sa il sune daca le dau eu nr lui pentru ca nu e justificare despre cum l-au obtinut. Asa ca au batut la poarta. Eu ma uitam la Bardasan cum se uita la ei si nu deschide. Si apoi au plecat.

Parerea mea e ca oamenii astia nu au niste legi clare in cap, pe care sa le aplice, legi care or exista ma gandesc, insa nu vin ei pregatiti. In schimb isi folosesc opiniile personale in gestionarea situatiei. Si atunci, un politist local insista ca eu sa ii identific persoana pe care o reclam, nume, adresa, telefon, ca nu e datoria lui sa faca asta, si un altul, asta de mai sus, decide ca nu poate sa sune o persoana daca-i spun eu numarul. Ca nu asa trebuie obtinut. N-a stiut sa spuna cum trebuie obtinut, asa ca a plecat.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *